1. Declararea şi memorarea vectorilor de caractere
Şirurile de caractere sunt de fapt succesiuni de caractere. Am învăţat deja să memorăm succesiuni de caractere cu ajutorul tablourilor. De exemplu: char cuvant[15]; este un tablou unidimensional (vector), care poate memora 15 elemente de tip char. Acesta poate fi reprezentat în memorie astfel:
Presupunând că dorim să citim, să memorăm şi să afişăm cuvântul "programator", vom scrie următorul program:
//Cuvânt
#include <iostream.h>
#include <conio.h>
void main()
cout<<"cuvantul citit:";
for(i=0;i<11;i++)
cout<<cuvant[i];
getch();
}
În realitate în fiecare octet al tabloului se memorează codul ASCII al caracterului respective.
Octeţii haşuraţi ai tabloului reprezintă zona de memorie neutilizată. După cum observăm, din exemplul precedent, o astfel de modalitate de lucru este greoaie şi neplăcută.
Limbajul de programare C++, permite prelucrarea şirurilor de caractere într-un mod mult mai facil.